Manastirile de la Meteora

Unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice ale lumii, protejat de UNESCO si caracterizat ca fiind “ un monument pastrat si protejat de catre umanitate”, Meteora este al doilea centru monastic ca importanta al Greciei (dupa Sfantul Munte Athos). Primii pusnici s-au stabilit pe aceste meleaguri in sec. 11. Insa complexul de la Meteora a inflorit ca si centru monahal intre sec. 13 si 14 , datorita faptului ca multi locuitori din vecinatate au ales sa se calugareasca si sa vietuiasca aici.

Forma actuala a stancilor a fost obtinuta prin eroziunea cauzata de vanturi si ploi, destul de dese in zona, dar si de modificarile geologice ce s-au succedat de-a lungul timpului.

Insa Meteorele nu trebuie privite doar ca niste simple stanci – ca fenomen geologic unic si greu de imaginat- sau ca un ansamblu de manastiri menite sa gazduiasca spirite insetate de credinta, Meteora este un mix de spiritualitate, minune Dumnezeiasca, liniste, pace, echilibru si apropiere de Dumnezeu.

In perioada de inflorire a zonei au fost ridicate nu mai putin de 24 manastiri, fiecare avand o biserica sau chiar doua, chilii pentru calugari si refectoriu. “Cele mai multe dintre ele au fost fondate in secolul XIV. In anumite cazuri, existau doi fondatori din aceeasi familie sau din familii diferite. Ei purtau impreuna greutatea credintei si a singuratatii lor, si se insarcinau cu organizarea vietii manastirii si cu intretinerea cladirilor, cum ar fi fratii Maxim si Iosaf, fondatori ai manastirii Varlaam, ca si sfantul Atanasie de la Meteora si «parintele lui spiritual» Grigorie.”

ADAM EDITIONS – Manastirile Meteore. Pictura-Arhitectura, Fundatia Centrul Cultural Pantellinion, 1999

Insa astazi gasim deschise doar 6 dintre aceste manastiri: Marele Meteor, Varlaam, Roussanou, Sfantul Nicolae, Sfanta Treime si Sfantul Stefan. In unele inca se mai oficiaza slujbe, desi sunt populate doar de cativa calugari sau maici. O data cu pavarea drumurilor din zona, manastirile sunt vizitate anual de mii de turisti si pelerini ortodocsi. Accesul la manastiri se face acum pe drumuri, poduri sau trepte sapate in stanca, desi cu multi ani in urma, singura cale de acces la manastirile de la Meteora era cataratul pe franghie. Pe vremurile acelea, lupta pentru supravietuire in micile adaposturi sapate in stanca sau in interiorul manastirilor echivala cu apropierea de Dumnezeu. Insa chiar si astazi, unii credinciosi aleg sa paseasca pe acele trepte sapate in stanca in cautarea unor clipe de liniste, reculegere. Traseele ascunse in spatele stancilor masive dezvaluie o priveliste capabila sa taie rasuflarea oricarui vizitator.

Eforturi de restaurare si conservare se fac continuu, din 1972 si pana astazi, pentru a compensa perioada de decadere si distrugere din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand zona a fost bombardata.