Cele şase feţe ale Greciei. Care ţi se potriveşte?

Grecia reprezintă un adevărat arsenal de opţiuni pentru toate categoriile de turişti, oferind locuri minunate, atât în Grecia continentală, cât şi pe sutele de insule de un pitoresc formidabil. Criza economică a coborât preţurile serviciilor de turism, iar acesta pare momentul potrivit pentru a asculta un santouri grecesc şi pentru a învăţa să vă relaxaţi la preţuri mai mici. Spre Grecia, totuşi... încotro?

Cel mai bun loc pentru PLAJE: Skiathos

Fiecare loc are o caracteristică definitorie. Şi chiar lipsa unei astfel de caracteristici îl poate transforma într-un loc definit prin banalitate. Nu este cazul insulei Skiathos, care deţine plaje de manual şi o apă curată ca-n poveşti. În partea sudică a insulei se află Koukounaries, unde arborii de un verde adânc mărginesc una dintre cele mai ecologice plaje din Europa. Aici nu ai voie să te speli cu săpun, iar pe fundal se poate observa un superb hotel al cărui nume este legat de prinţesa Diana, care obişnuia să se cazeze acolo ori de câte ori dorea sa se bucure de soarele Greciei. Însă Koukounaries nu este singura plajă de pe insula Skiathos. Exită şi plaje retrase, exclusiviste în stilul pe care îl propun şi nu neapărat scumpe, care atrag turiştii boemi şi dornici de linişte, într-un peisaj mediteranean şi care ne îndeamnă să citim încă o dată romanul "Alexis Zorba" de Nikos Kazantzakis, dacă nu am făcut-o deja. Până la Skiathos se poate ajunge atât pe mare, cât şi cua vionul, iar aeroportul de pe insulă este renumit pentru cea mai scurtă pistă de aterizare din Europa. Insula beneficiază de camping, ceea ce înseamnă că puteţi locui şi în cort, dacă singura voastră dorinţă este cea de a rămâne uimit plajele impecabile şi de apusul soarelui. Tot ce vreţi să ştiţi despre Skiathos găsiţi pe site-ul skiathosinfo.com.

Cel mai bun loc pentru ISTORIE: Creta

Istoria Cretei începe în urmă cu peste 5000 de ani, în epoca bronzului, când super-puterea acelor timpuri, civilizaţia minoică, a apărut şi a dispărut într-un mod misterios. Termenul "minoic" vine de la numele regelui legendar cretan Minos şi a fost folosit, pentru prima oară, de arheologul englez Arthur Evans. În anul 67 î.Hr., Creta figurează ca o insulă aparţinând Imperiului Roman. După căderea imperiului, Creta a intrat sub dominaţia Bizanţului. Între anii 1211 şi 1669, insula s-a aflat sub dominaţia Veneţiei, iar între 1669 şi 1898, locuitorii au luptat împotriva ocupaţiei Imperiului Otoman. În 1933, Creta a devenit parte a Greciei. Pe aeroportul din Heraklion se ajunge din aproape orice capitală europeană, inclusiv din Atena. Compania Heritage & Hospitality vă oferă toate informaţiile legate de cazare şi de circuitele turistice din Creta pe site-ul yadeshotels.gr.

Cel mai bun loc pentru FAMILIE: Naxos, Cyclades

După ce păşeşti pe mal, prima imagine care ţi se dezvăluie este cea a unei rămăşiţe din templul lui Apollo. Insula deţine plaje impecabile, cărări de munte, biserici bizantine, turnuri veneţiene şi o cafea delicioasă. Există momente ale zilei în care liniştea este deplină, iar barurile zgomotoase lipsesc cu desăvârşire. Oraşul Naxos este ideal pentru copii. În apropiere există cluburi de surfing, windsurfing şi scufundări (bluefindivers.com, flisvos-sportclub.com). Tototadă, aveţi posibilitatea de a înconjura insula călare (naxoshorseriding.com). Nikos Kazantzakis a fost educat aici, iar muzeele veneţiene, bizantine şi arheologice provoacă o adevărată desfătare pe această insulă mică şi primitoare. O călătorie cu feribotul Blue Star din portul Pieru din Atena durează aproximativ şase ore (bluestarferries.gr). Compania aeriană Olympic Airways efectuează zboruri între Atena şi Naxos pentru aproximativ 170 de euro dus-întors.

Cel mai bun loc pentru MÂNCARE: întreaga Grecie

Grecia este renumită pentru bucătăria sa şi pentru preparatele cu specific mediteranean. Există turişti care merg în Grecia doar pentru a consuma fructe de mare, preparate în stilul tradiţional grecesc. Dacă vă place shaorma „tradiţională" din România, înseamnă că încă nu aţi încercat Gyros-ul grecesc: un blat pufos care înveleşte legumele şi carnea de porc, presărate cu mirodenii ale căror nume amintesc de perioada istorică în care valorau greutatea lor în aur.

Pentru un concediu LINIŞTIT: Paxos

Paxos pare o insulă plictisitoare pentru cei cărora le plac barurile zgomotoase şi viaţa de noapte. În Paxos nu există o pistă de aterizare, turism de masă sau viaţă de noapte, iar oamenii te lasă să respiri: aglomeraţia lipseşte cu desăvârşire. Cu toate acestea, este puţin probabil că vă veţi plictisi. Aici se află taverna Vontza, nisipoasa plajă Vraki şi peisajele uimitoare oferite de dealurile Erimitis la apus. Iar Grecia este plină de astfel de insule. Pentru a ajunge în Paxos, trebuie să călătoreşti din insula Corfu cu feribotul

Pentru NATURĂ şi DRUMEŢII: Corfu

„Nici un loc din lume nu este mai frumos decât acesta", a scris Edward Lear despre Corfu, în 1856. Peisajele sunt incredibile, mai ales dacă te îndepărtezi de staţiuni pentru a călători, timp de 8 zile (pentru detalii, thecorfutrail.com), pe potecile construite între anii 1814 şi 1874, în timpul ocupaţiei britanice. În sud, dealurile abrupte par că se prăbuşesc în plajele vestice, iar centrul insulei le oferă drumeţilor pitorescul satelor aflate în pantă. Masivul Pantocrator domină partea de nord a insulei şi atinge altitudinea maximă de 900 de metri. Văile luxuriante şi pustii brăzdează laturile masivului şi se întind până în apropierea staţiunilor nordice, care oferă privitorului imaginea coastelor albaneze, aflate la aproximativ doi kilometri distanţă. Primăvara, insula este raiul celor 150 de specii de flori, o treime dintre acestea fiind orhidee.

Cum ajungem în paradis, dus-întors

Un bilet de avion de la Bucureşti la insula Corfu costă aproximativ 270 de euro cu Olympic Airways. Preţul unui bilet de avion, dus-întors, de la Bucureşti la Atena costă aproximativ 210 euro la compania aeriană Tarom, iar de la de la Bucureşti la oraşul cretan Heraklion costă aproximativ 300 de euro, la compania Olympic Airways. Să nu uităm de Skiathos: preţul unui bilet Bucureşti - Skiathos de la Olympic Airways costă aproximativ 340 de euro dus-întors.

Bucataria greceasca

Imi era pofta de ceva buuun si m-am hotarat sa merg la un restaurant grecesc. Dar ce sa comand? In meniu, denumirile mancarurilor erau in greaca, iar ingredientele, insuficiente pentru a-mi da seama cum anume aratau preparatele finale. Deci, am inchis ochii si am ales. Am avut noroc si a fost bun. Insa, odata ajunsa acasa, am inceput sa ma documentez. Am inteles, astfel, ca as fi putut incerca multe alte specialitati culinare si deserturi care poate mi-ar fi placut mai mult. Iata deci, o serie de articole despre gastronomia greceasca. Pofta buna sau μαζεύω!

Bucataria greceasca este o bucatarie tipic mediteraneana, fiind influentata de bucatariile celorlalte tari din bazinul mediteranean, precum Italia, tarile din Balcani, Turcia, dar si de bucataria orientala.
Bucatarii greci folosesc din abundenta ingrediente precum: ulei de masline, legume si plante aromatice, cereale si paine, vin, peste si carne de diferite tipuri, inclusiv carne de pasare, de iepure si de porc. De asemenea, importante pentru bucataria greceasca sunt si maslinele, branza, vinetele, dovleceii si iaurtul. Deserturile grecesti se caracterizeaza prin folosirea, in mari cantitati, a nucilor si mierii. Unele preparate folosesc ca ingredient principal taiteii de patiserie.

Bucataria greceasca apeleaza la unele condimente mai des decat o fac alte bucatarii mediteraneene, si anume: oregano, menta, usturoi, ceapa, marar si frunze de dafin. Alte condimente des folosite sunt: busuiocul, cimbrul si semintele de fenicul. Persillade este, de asemenea, folosit ca si garnitura pe unele feluri de mancare. Multe retete grecesti, in special in partea de nord a tarii, folosesc mirodenii “dulci” combinate cu carne, de exemplu, scortisoara si cuisoarele in tocanite.

Grecii utilizeaza conceptul de „Meze”, ca si tarile invecinate, precum Italia si Spania. Acest cuvantul inseamna “mijloc”, facand aluzie la faptul ca preparatele in stil Meze nu constituie o masa completa. Meze este o denumire ce desemneaza o varietate de gustari, de obicei servite cu vinuri sau lichioruri cu aroma de anason, precum ouzo sau tsipouro. Orektika este denumirea oficiala pentru aperitive si acest cuvant este adesea folosit pentru a desemna preparatele servite la inceputul unei mese, altele decat cele apartinand bucatariei grecesti. Gustarile sunt servite cu paine sau pita. In unele regiuni, painea uscata (paximadhi) este inmuiata in apa. Un Meze traditional trebuie sa contina paine proaspata, branza feta cremoasa, masline, dolmades (frunze de vita de vie umplute cu orez, seminte de pin si coacaze), macrou sau sardine marinate si calmar sau caracatita la gratar.

Prea mult rafinament este considerat a fi incompatibil cu spiritul bogat al bucatariei grecesti, desi tendintele recente in cercurile culinare grecesti sunt de a incerca preparate culinare ceva mai sofisticate.
Servirea mesei la restaurant este o activitate destul de comuna in Grecia. „Taverna” si „estiatorio” sunt cele mai raspandite localuri, care servesc preparate din bucataria traditionala greceasca, la preturi accesibile, atat pentru localnici, cat si pentru turisti. Recent, fast-food-urile au devenit destul de populare in Grecia, odata cu intrarea pe piata a unor nume mari din aceasta industrie. Totusi, poporul grec, profund traditionalist, inca apreciaza si prefera gama variata de preparate culinare nationale. In plus, unele mancaruri traditionale grecesti, in special souvlaki, gyros, pitas, tiropita si spanakopita (respectiv, branza si placinta cu spanac) sunt deseori servite in localuri de tip fast-food.

Bucataria greceasca este foarte diversificata si, desi traditiile culinare din diferitele regiuni ale tarii au multe caracteristici comune, exista si multe diferente, ceea ce imi ingreuneaza sarcina de a va prezenta o lista completa de preparate reprezentative pentru Grecia. De exemplu, specialitatea culinara vegetariana “Haniotiko Mpoureki” (felii de cartofi la cuptor cu dovlecel, branza myzithra si menta) este un fel de mancare specifica zonei de vest a Cretei, adica regiunii Chania.

Multe preparate culinare sunt invelite in foi de patiserie Filo si au diferite umpluturi: kotopita (pui), spanakotyropita (spanac si branza), hortopita (verdeturi), kreatopita (placinta cu carne tocata), etc.